Plutonul de simțit – să-l urâm pe vânătorul lui Cecil

Cu drezina

Poate că-i Cecil, poate că nu (sursa) Poate că-i Cecil, poate că nu (sursa)

În ziua de azi, nu-i deloc bine să simți de unul singur. Cel mai înțelept e să simți în grup, cu grupul. E la modă în aceste zile să simți mânie, revoltă, ură, scârbă, furie, dezgust etc. împotriva „ucigașului” care l-a căsăpit pe Cecil, leul celebritate.

Dacă leul cu pricina ar fi fost un anonim, el trecea neobservat. Sau observat numai de luptătorii drepturilor pentru animale din vreun colț al lumii. Cam așa cum se protestează la noi împotriva evenimentelor organizate de Țiriac sau alții.

Era o ură mai mică, mocnită, nu ditamai vâlvătaia internațională, conjugată. Punem pariu că Hemingway a fost mult mai tare la vânătoare? Dar e istorie, e departe, noi nu putem răzbate cu privirea dincolo de ieri. Bietul dentist, a nimerit și el cu glonțul într-o celebritate. Nici măcar când au fost împușcați accidental actori pe platourile…

Vezi articol original 553 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s