Când Isus nu e Hristos. Evanghelia după Liiceanu

În ultima jumătate de veac, Profesorul Gabriel Liiceanu a scris cărți importante pentru prestigiul literaturii române. Jurnalul de la Păltiniș rămâne o capodoperă a genului diaristic iar eseul Despre limită (sau teza doctorală intitulată Tragicul) îl situează pe filozof în panoplia celor mai importanți umaniști ai culturii noastre.

Învecinarea cu generația de aur a României interbelice — de la Constantin Noica, Emil Cioran și Alexandru Paleologu până la Nicolae Steinhardt, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca — a prilejuit pentru noi, cititori fideli, atâtea sărbători ale spiritului încât, după decenii de răsfăț bibliofil, ne-am fi așteptat la încununarea glorioasă a carierei de scriitor printr-o meditație despre libertatea harului și sclavia păcatului, despre expiere și vină, despre gratitudine și resentiment, despre ordine și haos, despre entropia universului și sensul existenței, despre mistica iubirii și darul prieteniei, despre infatuare și umilință, despre inteligență și înțelepciune. 

Am tresăltat de bucurie la vestea că domnul Liiceanu s-a apropiat de figura pescarului din Galileea, Cel care a certat vântul și a potolit furtuna, Cel care a iertat vameșii și prostituatele, oferindu-le, în schimb, calea, adevărul și viața. Într-un volum despre Iisus n-am căutat argumentul ontologic al scolasticilor prăfuiți, nici vreo pledoarie seacă favorabilă deismului sau teismului (doctrine pe care gânditori contemporani precum Alvin Plantinga sau Anthony Flew le-au socotit perfect plauzibile). Nu asta așteptam din întâlnirea unui liber-cugetător sagace cu Iisus: nu analogia entis, nici logica deontică sau vreun capitol ilizibil de filozofie analitică. Ne-am închipuit, dimpotrivă, că vom descoperi onestitatea radicală a scriiturii augustiniene, în care autorul evocă propriile sale inconsecvențe, lupta duhului cu pulsiunile cărnii, vanitatea ierarhiilor sociale, dorința de-a iubi și, mai ales, de-a fi iubit, plăcerea de-a face răul gratuit, irelevanța omului muritor (dar și a furnicii silitoare) în fața galaxiilor și a prafului interstelar, teama de moarte și nostalgia paradisului din sufletul omului perfect instruit cu privire la mărirea și decăderea oricărei civilizații.

Citeste tot articolul AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s